Conferința Istoria Binecuvântării

În Epistola către Evrei se împletesc afirmații hristologice de o deosebită frumusețe cu atenționări extrem de solemne. Prin aceasta, autorul încearcă să oprească alunecarea destinatarilor săi spre apostazie. Sub presiunea persecuțiilor și a teologiilor false, aceștia ajunseseră în pericolul de a-L răstigni din nou pe Fiul lui Dumnezeu și de a-L da să fie batjocorit.

Autorul le scrie epistola fiind convins sau cel puțin nădăjduind că destinatarii epistolei nu au ajuns încă în groapa apostaziei și de aceea se grăbește să le mijlocească cunoașterea aducătoare de viață a Domnului Isus Hristos, în care se împlinesc profețiile și prefigurările Vechiului Testament.

Ne apropiem deci de Epistola către Evrei, pe de o parte, pentru a-L cunoaște mai bine pe Domnul Isus Hristos. Dar, pe de altă parte, am dori să înțelegem cum anume se poate ca aceia care „au fost luminați o dată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfânt, și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor" să mai fie totuși în pericolul de a-L răstigni din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și de a-L da să fie batjocorit (vezi Evr. 6:4-6).

Totodată, am dori să pricepem care este mijlocul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi, astfel ca, în pofida acestui pericol, să putem totuși alerga cu stăruință în alergarea care ne stă înainte și să căpătăm ceea ce ne-a fost făgăduit.